Preistorie. La inceput... a fost frumusetea

Cautarea frumusetii precede Homo sapiens, afirma Pascal Picq, editorul stiintific al primului volum, “Preistorie”. Primele izvoare istorice arata ca aventura frumusetii este comuna tuturor speciilor de Homo. Descoperirea unor izvoare istorice a demontat teoria potrivit careia explozia simbolismului a avut loc in Paleoliticul tarziu, in Eurasia. Cu alte cuvinte, omul de Neanderthal avea simt artistic, estetic si capacitatea de a simboliza. Oricare ar fi originile frumusetii, aceasta notiunea nu putea sa apara decat intr-o societate capabila sa inteleaga relatia omului cu mediul inconjurator si cu oamenii de langa el.

Primii Homo sapiens din Africa si Orientul Mijlociu isi pictau corpurile cu pigmenti si purtau bijuterii, inca inainte de a ajunge in Europa. Cochilii gaurite si colorate cu ocru au fost descoperite recent in Maroc si Africa de Sud. O parte dintre acestea arata ca si cum au fost purtate pe una dintre parti, probabil ca bratari sau coliere sau poate cusute pe vesminte.

Copyright Imagine: © Erich Lessing/ Akg-images

Predecesorii nostri pretuiau culorile, purtau ornamente si creau reprezentari artistice ale propriilor corpuri. Treptat a aparut si sistemul social care delimita cele doua sexe si stabilea o ierarhie sociala reflectata in manifestarile vizuale ale frumusetii. Homo sapiens dedica timp si energie considerabile pentru cautarea frumusetii, considerand ca este importanta atat in timpul vietii, cat si dupa moarte.

Antichitate. Frumusetea fizica.

Daca analizam civilizatiile antice, constatam ca frumusetea a avut un rol major in culturile acestora. Frumusetea este un concept esential care defineste identitatea. Este surprinzator cum modul de punere in valoare a corpului, manifestarea frumusetii exterioare si obiectele utilizate pentru a o reliefa variaza foarte mult de la un grup la altul, de la o cultura la alta. Nimic nu este atat de natural precum corpul, iar modul in care este valorificat defineste si diferentiaza culturile. Analiza diverselor civilizatii pare o calatorie inedita in lumea diversitatii. Soldurile late si structura usor supraponderala prezentate de statuetele reprezentand femeile din civilizatia indiana, staturile mignione reprezentate de figurinele egiptene si curbele atent reliefate din Grecia sunt doar cateva dintre diversele moduri de reprezentare a frumusetii in antichitate. Copyright imagine: © Leemage.

In filosofiile, religiile, miturile lumii antice, ritualurile legate de frumusete presupuneau utilizarea unei game foarte variate de pudre, creme, parfumuri, coafuri elaborate si, mai ales, un lux incredibil. Din Egipt pana in Grecia, Roma, China, India si Mezo-America, societatile umane si-au exprimat o fascinatie constanta fata de frumusete, avand o influenta de durata asupra lumii moderne.

Perioada clasica. Confruntari.

Valorile estetice, forma corpului si preferintele variaza de la o tara la alta. Regasim estetica pretioasa a Spaniei, cu picturi in care corpurile sunt aranjate geometric, ierarhiile sunt bine determinate, intr-un spatiu solemn, extins, dar si infexiunile curbe ale artei flamande, caracterizate prin spontaneitate, scene din viata de zi cu zi, ce au loc intr-un spatiu privat, intr-o atmosfera familiala. Cele doua idealuri de frumusete opuse sunt diferite de ce se intampla, spre exemplu, in Italia, unde descoperim in picturile secolului al XV-lea, o ascensiune a lui Venus fata de Fecioara, prezenta corpului feminin fiind din ce in ce mai accentuata. De cealalta parte a lumii, estetica frumosului avea a baza florile, exprimand natura efemera a vietii si subliniind importanta parfumurilor, iar expresiile fetei sunt atat de bine controlate, incat aceasta seamana cu o masca.

Copyright imagine: © La Collection / Artwork
 

In perioada medievala si perioada moderna timpurie constatam o tendinta mondiala de trecere rapida de la o moda la alta, reflectand creativitatea umana nelimitata. Stiinta a inceput sa aiba un rol important in cautarea frumusetii, desi, uneori, era incriminata de religie. Este perioada in care moda incepe sa treaca de la cultura la alta, pe masura ce se dezvolta legaturile intre state, iar frumusetea feminina devine tiparul de frumusete.

Modernitate. Globalizare.

In 1855, la Paris, cu ocazia Expozitiei Universale, Regina Victoria a atras toate privirile. Nuanta mov a rochiei pe care o purta i-a fascinat pe participanti: nimeni nu mai purtase asa ceva pana atunci. Si pe buna dreptate: materialul era vopsit cu un colorant sintetic care tocmai fusese inventat: moveina. Au urmat alizarina si alti coloranti, transformand rapid ritualurile frumusetii, precum si modul de utilizare a bijuteriilor si cosmeticelor.

 O alta transformare semnificativa a avut loc in acelasi an, cand Contesa de Castiglione, acuzata pentru excentricitatile sale, s-a retras in camera obscura de fotografie. Rezultatul s-a concretizat intr-o expozitie care o prezenta pe contesa in 400 de fotografii.

Daca pana atunci doar pictorii erau capabili sa produca portrete realiste, pana la sfarsitul secolului XIX in orice familie respectabila a clasei mijlocii se afla un portret al membrilor familiei.

Frumusetea, un subiect care revenea in mod exclusivist in aria de preocupare a artistilor si filosofilor, a coborat din idealul absolut in realitate. Aici s-a dispersat intr-o multitudine de fragmente, a caror dezvoltare a fost franata sau incurajata de cultura de masa.Uniformitatea frumusetii clasice a fost inlaturata de stilurile rebele. Astfel ii gasim in muzica pe Elvis Presley, Bob Dylan, Mig Jagger, Madonna, sau, in film, pe James Dean sau Ava Gardner.

Copyright imagine: © Rue des Archives / AGIP

In secolul 20, comportamentul social s-a eliberat. Epoca moderna devine a individualitatii, pe masura ce barbatii si femeile incep sa valorizeze mai mult vietile lor personale. Este perioada luptelor pentru egalitate sociala in diverse zone: lupta impotriva rasismului, impotriva homofobiei, pentru emanciparea femeilor, pentru castigarea dreptului de a alege propriul destin. Aceste miscari au avut un impact sociologic si psihologic asupra aventurii in cautarea frumusetii, intr-o perioada in care industria a democratizat frumusetea si culturile occidentale au inventat starurile de film.

Viitorul – De la Homo sapiens la Cyber sapiens

Inceputurile erei digitale prevestesc un nou tip de frumusete. Individualismul, feminismul, revolutia sexuala, destigmatizarea homosexualitatii au dus la atenuarea granitelor care delimiteaza sexele, promovand libertatea individuala. Suntem mai liberi ca niciodata sa manipulam asteptarile societatii, dar si varsta sau sexul biologic. Cercetarile avansate in stiinta biologica vor amplifica aceste tendinte sociale oferind noi perspective.

Persoanele in varsta nu vor mai fi percepute ca apropiindu-se de momentul mortii. Vor avea la dispozitie numeroase resurse pentru a-si proteja sanatatea si vor sti sa isi puna in valoare aspectul fizic. Persoanele in varsta vor fi dinamice.

Copyright imagine: © Katya Legendre

De fapt, va mai fi atat de importanta varsta, in contextul in care vom putea sa ne reparam trupurile si sa remediem partile care nu functioneaza? Aceasta perspectiva trece dincolo de granitele chirurgiei plastice, care are in vedere doar aspectul fizic. Corpul uman va pastra toate atributele frumusetii. De ce aspectul exterior nu ar reflecta varsta pe care o simtim in interior? Cum vor arata oamenii cand vor ajunge sa creada ca sunt nemuritori? Vor arata ca niste creaturi inspaimantatoare, prizoniere ale timpului, sau vor fi plini de energie si vitalitate?

O revolutie uimitoare incepe: omul va detine controlul asupra propriei evolutii.

Intelesurile frumusetii

Limbajul reflecta densitatea notiunii de frumusete. In multe limbi, exista mai multe cuvinte care desemneaza notiunea de frumusete.

In primul rand frumusetea face referire la simtul vazului: „placut la vedere” - hao càn, spun chinezii. Sau disayla changla, in comunitatea Marathi din vestul Indiei. La fel am putea traduce si good looking in engleza sau de bon apparence, in franceza.

Un alt simt, pipaitul, sta la baza cuvantului de origine germanica, handsome.

Ce insusiri fac apel la simturi si determina frumusetea?

Potrivit analizei lingvistice, forma sau structura determina frumusetea. Romanii spun frumos si frumusete, cuvinte derivate din cuvintele din limba latina care desemneaza forma, formosus si formositas. Derivate din latina, au aparut cuvintele formoso in portugheza, hermoso si hermosura in spaniola (pentru frumusete, spaniolii folosesc, de asemenea, guapo, guapa).

In greaca moderna, forma este, in aceeasi masura, glorificata, prin cuvantul omorphos, cum este si cazul cuvantului arabic jamal, derivat dintr-un cuvant care face referire la unitate si la decenta, punand astfel in legatura frumusetea cu ideea de forma armonioasa, dar si de comportament exemplar. Lipsa de forma a dus la aparitia unor cuvinte ca deformed in engleza sau difforme, in franceza.

Dar este forma suficienta pentru a seduce simturile? Impresia de frumusete este accentuata cand suntem incantati, sedusi, asa cum sugereaza cele trei adjective din limba japoneza: kirei, pentru a denumi femeile dragute, dar si elegante, ustukushii, care provine din cuvantul ce desemneaza crearea unei impresii puternice, subarashii, care aseamana o persoana sau un obiect cu Pleiades, constelatia a carei stralucire este admirata. In Korea, areumdab exprima frumusetea intelectuala a unui oras sau a unui peisaj, iar mosissda face referire la eleganta si distinctie. Frumusetea este, astfel, un atribut al lucrurilor pe care le consideram placute.

O alta componenta a aprecierii estetice este gratia – proportii armonioase, miscari usoare. In ebraica, cuvantul hen inseamna atat gratie, cat si frumusete. Intr-o nota similara, adjectivul arab rafi desemneaza in acelasi timp demnitate, subtilitate, prezenta placuta.

Sunt cateva asocieri interesante si in alte limbi: cuvantul krasivii, care desemneaza, in rusa, frumusetea, are aceeasi radacina cu krasnii, care inseamna rosu - culoarea cea mai puternica si, ca urmare, frumoasa.

Sumarizand, frumusetea este o putere magnetica, ce trezeste emotii.

(extras din „100.000 de ani de frumusete”, capitol sub semnatura lui Claude Hagège, Collège de France, Paris)